Definita cuvantului chin
chin (chínuri), s. n. – 1. Suferință, tortură, supliciu; durere fizică în general. 2. Caznă, tortură, supărare, canoneală; suferință, morală în general. Mag. kin (Miklosich, Fremdw., 98; Cihac, II, 489; Berneker 504; DAR; Gáldi, Dict., 87); cf. sb. kini, cr. kina, tc. kin. Cuvînt împrumutat din sec. XV sau înainte. După Roesler 596 (și Popescu-Ciocănel 22), ar proveni din tc. kin „ură”. – Der. chinui, vb. (a tortura, a suferi; refl., a se munci, a se strădui); chinuială, s. f. (tortură, supliciu); chinuitură, s. f. (înv., tortură); chinuitor, adj. (care chinuiește); chinzui, vb. (Trans., a chinui), der. direct de la mag. kinozni; chinzai, s. n. (Trans., supliciu, tortură).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu chin
In medicina~: progenitori eritrocitari; proeritroblast sau celula „cap de serie” Vezi definitia »
DELFÍN2 s.m. Titlu feudal purtat de conții Viennois din Franța; titlu purtat de fiul cel mai mare al regilor Franței, moștenitorul prezumtiv al tronului (și suzeran al provinciei Dauphiné). [Cf. fr. dauphin < Dauphiné – provincie din Franța]. Vezi definitia »
SUBÓRDIN, subordine, s. n. 1. Subdiviziune a unui ordin în sistematica științelor naturii. 2. (În loc. adj. și adv.) în subordine sau în subordinele cuiva = (aflat) într-un raport de subordonare față de cineva sau de ceva. – Sub1- + ordin (după fr. sous-ordre). Vezi definitia »
CHIN, stat în NV Uniunii Myanmar, la granița cu India; 36 mii km2; 369 mii loc. (1983). Centru ad-tiv: Hakha. Culturi agricole (orez, porumb, mei). Expl. forestiere, de petrol și cărbuni cocsificabil. Vezi definitia »
MURÍN, -Ă adj. de culoare cenușie-brună, ca a șoarecilor. (< fr. murin) Vezi definitia »