Definita cuvantului chin
chin (chínuri), s. n. – 1. Suferință, tortură, supliciu; durere fizică în general. 2. Caznă, tortură, supărare, canoneală; suferință, morală în general. Mag. kin (Miklosich, Fremdw., 98; Cihac, II, 489; Berneker 504; DAR; Gáldi, Dict., 87); cf. sb. kini, cr. kina, tc. kin. Cuvînt împrumutat din sec. XV sau înainte. După Roesler 596 (și Popescu-Ciocănel 22), ar proveni din tc. kin „ură”. – Der. chinui, vb. (a tortura, a suferi; refl., a se munci, a se strădui); chinuială, s. f. (tortură, supliciu); chinuitură, s. f. (înv., tortură); chinuitor, adj. (care chinuiește); chinzui, vb. (Trans., a chinui), der. direct de la mag. kinozni; chinzai, s. n. (Trans., supliciu, tortură).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu chin
HIPOCRISTALÍN, -Ă adj. (despre roci magmatice) din minerale cristalizate și amorfe. (< fr. hypocristallin) Vezi definitia »
ZEPPELIN zeppelín / zéppelin s.n. [z pron. germ. ț], pl. zeppelíne / zéppeline Vezi definitia »
MANECHÍN s.n. Figură de lemn, de ceară etc. care reprezintă corpul (sau numai bustul) omului; este folosită de pictori, de sculptori etc. ca model. ♦ Formă care reprezintă corpul omenesc și pe care se probează (sau se expun) hainele. // s.m. 1. Persoană care prezintă modelele de îmbrăcăminte ale marilor ateliere sau fabrici de confecții. 2. (Fig.) Om lipsit de personalitate, ușor de condus, foarte influențabil. [Pl. -ne, (s.m.) -ni. / < fr. mannequin, cf. ol. mannekijn]. Vezi definitia »
MISOGHÍN, -Ă s. m., adj. v. misogin. Vezi definitia »
RADIOMAGAZÍN s. n. emisiune radiofonică cu caracter diferit. (< radio2 + magazin) Vezi definitia »