DEȚÍNE, dețín, vb. III. Tranz. 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. 2. A dispune de..., a poseda, a avea; spec. a poseda un titlu, un premiu etc.; a avea o funcție, un grad etc. 3. A ține pe cineva închis (pentru cercetări sau după ce a fost condamnat). – Din fr. détenir (după ține). Vezi definitia »

ABLAȚIÚNE, ablațiuni, s. f. 1. Transportarea (prin acțiunea vântului, apelor sau ghețarilor) a materialului rezultat din dezagregarea rocilor. 2. Amputarea unui organ sau membru al corpului omenesc. [Pr.: -ți-u-] – Fr. ablation (lat. lit. ablatio, -onis). Vezi definitia »

DISCREȚIÚNE s. f. v. discreție. Vezi definitia »

FIEȘTECÍNE pron. nehot. v. fiecine. Vezi definitia »

PÓIMÂINE adv. 1. În ziua care urmează celei de mâine. ◊ (Reg.) Poimâinea ailaltă (sau cealaltă) = răspoimâine. ◊ Expr. Ca mâine, poimâine = în curând, peste puțin timp. 2. (În corelație cu „mâine”) Curând; în viitor, cândva. – Lat. post + mane. Vezi definitia »