Definita cuvantului rezistență
REZISTÉNȚĂ s.f. I. 1. Calitatea unui corp de a rezista la acțiunea unui alt corp (care tinde să-l rupă). ♦ Forța de opunere a unui mediu la realizarea unei acțiuni. ♦ Obișnuință a microbilor cu medicamentul administrat pentru combaterea lor, datorită abuzului de antibiotice. 2. Forță opusă de un conductor la trecerea curentului electric prin el. ♦ (Concr.) Rezistor. 3. Putere de a rezista la o boală, la o oboseală etc. II. (Fig.) Împotrivire, opoziție. ♦ Piedică, obstacol, greutate. ♦ Mișcare a patrioților care, în țările ocupate de fasciști între anii 1940 și 1945, au luptat împotriva politicii de colaborare cu aceștia. [Cf. fr. résistance, it. resistenza].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu rezistență
PROFILOGRÁMĂ s.f. Înregistrare grafică a asperităților de pe suprafața unei piese prelucrate, obținută cu profilograful. [Cf. fr. profilogramme]. Vezi definitia »
SCHÍȚĂ, schițe, s. f. 1. Desen, sculptură, plan arhitectural în care autorul conturează în linii mari și caracteristice un subiect care îl preocupă (și care servește la realizarea formei definitive). ♦ Plan inițial și sumar al unei lucrări; schemă. ♦ Lucrare, operă care cuprinde o privire generală și sumară asupra unui anumit subiect. 2. Specie literară a genului epic, de dimensiuni reduse, care înfățișează un (singur) episod caracteristic din viața unuia sau mai multor personaje. – Din it. schizzo. Vezi definitia »
ESPADRÍLĂ s.f. Încălțăminte de pânză cu talpă de sfoară, folosită în special de alpiniști. [< fr. espadrille]. Vezi definitia »
MULINÉTĂ s. f. 1. dispozitiv format dintr-un tambur pe care se înfășoară firul undiței. 2. elice folosită la frânele aerodinamice de încercare. 3. mică elice auxiliară montată în partea anterioară a elicei propulsoare a unui avion, la reglarea automată a pasului acesteia. 4. barieră rotativă la trecerile pietonilor. (< fr. moulinet) Vezi definitia »
DISTRIGLÍFĂ s.f. v. distriglif. Vezi definitia »