NIVÉL s. n. I. 1. înălțime a unui loc, obiect etc. în raport cu un plan orizontal de referință. ◊ cotă a suprafeței libere a unei ape, măsurată față de un plan orizontal de referință sau față de nivelul zero al mării. 2. etaj, cat. 3. subdiviziune stratigrafică a unui (sub)etaj geologic. 4. (chim.) valoare intensivă a unei mărimi, în raport cu o valoare de referință. 5. (fig.) stadiu, grad la care a ajuns o mărime, o activitate; situație, treaptă; etapă; indice. II. nivelmetru. (< nivela) Vezi definitia »

poponél, poponéi, s.m. (reg.) greier. Vezi definitia »

UȘURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ușurei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui ușor². – Ușor² + suf. -el, -ea, -ică. Vezi definitia »

PĂINJINÉL, păinjinei, s. m. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina foarte ramificată, cu flori albe și cu frunzele cu nervuri paralele (Anthericum ramosum). – Din păinjin + suf. -el. Vezi definitia »

APPEL [apél], Paul Émile (1855-1930), matematician francez. Prov. univ. la Paris Contribuții în mecanică, geometrie și teoria funcțiilor analitice. M. de onoare al Acad. Române (1914). Vezi definitia »