TRĂSURÍCĂ, trăsurici, s. f. Diminutiv al lui trăsură (1); trăsură mică și ușoară (cu două roți). ♦ Cărucior de copii. [Pl. și: trăsurele] – Trăsură + suf. -ică. Vezi definitia »

REZÍTĂ, rezite, s. f. Rășină sintetică obținută prin condensarea la cald a formaldehidei și întrebuințată la fabricarea izolatoarelor electrice, a plăcilor de gramofon etc. – Din fr. récite, germ. Resit. Vezi definitia »

púhlă s.f. (reg.) om bătrân, neputincios și ramolit. Vezi definitia »

LEPTOSPIRÓZĂ s. f. boală infectocontagioasă produsă de leptospiră, caracterizată prin temperatură și colorare icterică a pielii și a conjunctivelor. (< fr. leptospirose) Vezi definitia »

LIGROÍNĂ s. f. benzină ușoară, folosită în general ca solvent. (< fr. ligroïne) Vezi definitia »