valsatór s. m., pl. valsatóri Vezi definitia »

VÂRFȘÓR s. n. v. vârfușor. Vezi definitia »

ASCENSÓR s. n. cabină, platformă care transportă pe verticală oameni și materiale într-o clădire cu etaje, într-o mină; lift. (< fr. ascenseur) Vezi definitia »

INTEROCEPTÓR, interoceptori, s. m. (Biol.) Terminație nervoasă a unui analizator intern care culege și transmite impulsuri primite de la organele interne. – Din fr. interocepteur, engl. interoceptor. Vezi definitia »

OBIJDUITÓR, -OÁRE, obijduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Asupritor, împilător. [Pr.: -du-i-] – Obijdui + suf. -tor. Vezi definitia »