PATRÍCIU, patricii, s. m. 1. Titlu nobiliar, instituit în Imperiul Roman de către Constantin cel Mare, păstrat și în Imperiul Bizantin; persoană care avea acest titlu. 2. (Înv.) Patrician (1); p. gener. nobil, aristocrat. – Din lat. patricius. Vezi definitia »

jovaliu, jovalii s. m. (deț.) păduche. Vezi definitia »

PEISÁGIU s.n. v. peisaj. Vezi definitia »

MARTIROLÓGIU, martirologii, s. n. Scriere care cuprinde lista martirilor² bisericii (și povestirea suferințelor lor) sau, p. gener., lista celor care au suferit ori au murit pentru o idee, pentru o convingere. [Var.: martirolog s. n.] – Din lat. martyrologium, fr. martyrologe. Vezi definitia »

HIPERSPÁȚIU s. n. (mat.) spațiu fictiv cu mai mult de trei dimensiuni. (după fr. hyperespace) Vezi definitia »