hictál, hictáluri, s.n. (înv.) drum care mărginește o proprietate mare; drum-hotar. Vezi definitia »

abațiál, -ă adj. care aparține unei abații. (< fr. abbatial, lat. abbatialis) Vezi definitia »

ENCEFÁL s.n. Totalitatea centrilor nervoși centrali care se găsesc în cutia craniană; creier. [Pl. -luri, -le. / < fr. encéphale, cf. gr. en – în, kephale – cap]. Vezi definitia »

ESTRÁL, -Ă, estrali, -e, adj. De estru, privitor la estru. ◊ Ciclu estral = ansamblul modificărilor periodice ale uterului și ale vaginului. – Din fr. oestral. Vezi definitia »

CAUZÁL, -Ă adj. 1. de cauză, referitor la cauză. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care arată săvârșirea acțiunii din regentă; conjucție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție cauzală. 2. (log.) implicație ~ă = implicație care exprimă relația cauzală în propozițiile condiționale. (< fr. causal, lat. causalis) Vezi definitia »