COORDONÁT, -Ă, coordonați, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. Pus de acord (cu celelalte părți sau în toate părțile sale); armonizat, orânduit. 2. (Lingv.; în sintagma) Propoziție coordonată (și substantivat, f.) = propoziție care stă în raport de coordonare cu alta. II. S. f. 1. (Mat.) Fiecare dintre elementele (numere, distanțe, unghiuri etc.) care caracterizează poziția unui punct în raport cu un sistem de referință. 2. (Geogr.) Sistem de cercuri imaginare (meridiane și paralele) trasate pe suprafața globului pământesc, cu ajutorul cărora se determină poziția unui punct de pe glob. 3. (Astron.) Sistem de numere care pot fi concretizate prin linii și care servesc la determinarea poziției unui astru. ♦ (La pl.; în sintagma) Coordonate ecliptice = latitudinea și longitudinea aștrilor pe sfera cerească, raportate la ecliptică. 4. (Fig.) Dată (II). Coordonatele planului de muncă. – V. coordona. Vezi definitia »

PRELIMINÁT, -Ă, preliminați, -te, adj. (Rar) Calculat, apreciat, fixat cu anticipație. – V. prelimina. Vezi definitia »

TARÁT, -Ă, tarați, -te, adj. (Rar) Plin de vicii, cu tare². – Din fr. taré. Vezi definitia »

VĂIERÁT¹ s. n. (Rar) Văierare. – V. văiera. Vezi definitia »

ÎNVOLBURÁT, -Ă, învolburați, -te, adj. Care se mișcă în vârtej, învârtit, prins în vârtej; p. ext. agitat, tulburat. – V. învolbura. Vezi definitia »