BETACÍSM s. n. pronunțare alterată a consoanelor b și p. (< engl. betacism) Vezi definitia »

PARSÍSM s. n. religia popoarelor iraniene, întemeiată pe Zoroastru. (< fr. parsisme) Vezi definitia »

IRÉNISM s. n. 1. orientare teologică tinzând spre unificarea diferitelor confesiuni creștine, pe baza punctelor lor comune. 2. tendință spre pace. (< fr. irénisme) Vezi definitia »

ECHIDNÍSM s. n. intoxicație cu venin de șerpi. (< fr. échidnisme) Vezi definitia »

CATASEISM (‹ fr; {s} gr. kata „de sus în jos” + seismos „vibrație”) s. n. Undă longitudinală, rarefiată a unui cutremur, la care prima deplasare are loc din exteriorul regiunii epicentrale spre epicentru. Este provocat de prăbușirea spre interior a pereților unei cavități. Vezi definitia »