VITALÍSM s. n. concepție idealistă despre natura vieții, care explică fenomenele acesteia prin prezența în organismele vii a unui principiu imaterial, animator, diriguitor (forță vitală, entelehie, suflet etc.). (< fr. vitalisme) Vezi definitia »

PRACTICÍSM s.n. Predilecție spre activitatea practică, neglijând teoria și principiile; lipsă de principialitate. [< germ. Praktizismus]. Vezi definitia »

ANAMORFÍSM s. n. 1. evoluție morfologică progresivă la grupele de plante din timpurile geologice. 2. formare de minerale cu o compoziție mai complicată și cu densitate moleculară mai mare. (< fr. anamorphisme) Vezi definitia »

MAZOCHÍSM s.n. v. masochism. Vezi definitia »

ALOCROMATÍSM s. n. Proprietate a cristalelor de a prezenta culori diferite în funcție de natura substanțelor colorate pe care le conțin. – Din fr. allochromatisme. Vezi definitia »