STẤNĂ, stâne, s. f. Așezare păstorească de vară, la munte sau în afara satului (cuprinzând locul și amenajările necesare), unde se adăpostesc oile și ciobanii și unde se prepară produsele din laptele oilor. ◊ Expr. A închide lupul în stână = a-și aduce dușmani în casă. A veni la spartul stânii = a veni prea târziu. – Et. nec. Vezi definitia »

perinúcă s.f. (reg.) perniță, pernuță (pentru ace și bolduri). Vezi definitia »

SLUȚITÚRĂ, sluțituri, s. f. Ființă schiloadă, diformă sau, p. ext., foarte urâtă; pocitanie, sluțenie. – Sluți + suf. -tură. Vezi definitia »

EXÉDRĂ s. f. 1. loc de reuniune în termele și casele romane. 2. anexă în formă de semicerc a unei construcții, care are în interior scaune de-a lungul zidului. ◊ bancă semicirculară, din piatră, în partea de răsărit a absidei, în bisericile catolice. ◊ construcție în semicerc, într-un parc. (< lat. exedra, fr. exédre) Vezi definitia »

SUFLÁNTĂ s. f. compresor de aer sau de alte gaze, cu debite mari, pentru alimentarea cuptoarelor metalurgice. (< fr. soufflante) Vezi definitia »