șúi (-ie), adj. – Subțire, zvelt, mlădios. Originw incertă, probabil sl., cf. slov. šujati „a subția”. Legătura cu ceh., slov. šuhaj „zvelt” (Cihac, II, 396) nu este sigură. – Der. șuia, vb. refl. (a subția); șuieț, adj. (delicat); șuiat, adj. (subțire, se zice despre fierul de marcat); șuierătură, s. f. (fier de marcat); șuiță, s. f. (varietate de marmotă, Spermophilus citillus), probabil prin aluzie la aspectul ei sau din slov. svisec (Cihac, II, 395; legătura cu bg. šuek (Candrea), slov. šûica (Scriban), este mai puțin sigură). Vezi definitia »

jumurluí, pers. 3 sg. jumúrluie, vb. IV (reg.; despre porci) a scurma în noroi după grăunțe; a jimui. Vezi definitia »

DESPRĂFUÍ, desprăfuiesc, vb. IV. Tranz. A executa operația de desprăfuire. – Des¹- + prăfui. Vezi definitia »

pacuí, pacuiésc, vb. IV (reg.) a împacheta; a așeza, a rândui. Vezi definitia »

REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială stricată sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Re¹- + orândui. Vezi definitia »