polóște, polóști, s.f. (reg.) 1. loc împrejmuit unde stau vitele sau oile la odihnă după muls sau unde dorm vara; stână. 2. pământ îngrășat de gunoiul lăsat de oi. Vezi definitia »

ABNORMITÁTE, -ă i s.f. Anomalie, abera ie -Din germ. Abnormität Vezi definitia »

ECUMENICITÁTE s.f. Caracter ecumenic. [Cf. fr. oecuménicité]. Vezi definitia »

LÍNIȘTE s. f. 1. Lipsă de zgomot; tăcere; calm, acalmie. 2. Stare (sufletească) lipsită de zbucium, de frământări; tihnă, pace, seninătate. ◊ Loc. adv. În liniște = liniștit, netulburat. – Lin + suf. -iște. Vezi definitia »

CÓMITE s.m. Șef al unui comitat. [Cf. lat. comes, it. comite]. Vezi definitia »