CONSONÁNȚĂ, consonanțe, s. f. 1. (Muz.) Unire, combinare armonioasă a două sau a mai multor sunete de înălțimi diferite. 2. Fig. Potrivire de idei, de păreri; înțelegere, acord. – Din fr. consonance. Vezi definitia »

DOPOTRÍVĂ adv. v. deopotrivă. Vezi definitia »

SÍGLĂ s. f. literă sau grup de litere, constituind abrevierea unor termeni utilizați frecvent. (< fr. sigle, lat. sigla) Vezi definitia »

SOCIOGRÁMĂ s.f. Metodă sociologică de reprezentare grafică, pe bază de teste sociometrice, a relațiilor existente între membrii unui microgrup. ♦ Reprezentare grafică a evoluției unui fenomen social. [Cf. fr. sociogramme, it. sociogramma]. Vezi definitia »

DELICATÉȚĂ s. f. v. delicatețe. Vezi definitia »