SPILCUÍ, spilcuiésc, vb. IV. Refl. (Fam.) A-și îngriji în mod deosebit (și exagerat) înfățișarea și ținuta; a se găti, a se dichisi (excesiv). – Spilcă + suf. -ui. Vezi definitia »

ciristuí pers. 3 sg. ciristuiéște, vb. IV (reg.) a se vindeca. Vezi definitia »

a se teme și de umbra lui expr. a fi exagerat de fricos, a fi laș. Vezi definitia »

ȘEVERUÍ vb. tr. a netezi fin flancurile roților dințate necălite. (după engl. shaving) Vezi definitia »

NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor. – Nit + suf. -ui. Vezi definitia »