DIACÚSTICĂ s. f. parte a fizicii care studiază refracția sunetelor. (< fr. diacoustique) Vezi definitia »

BELADÓNĂ (‹ fr. {i}) s. f. 1. (BOT.) Mătrăgună. 2. Preparat farmaceutic din frunze și rădăcini de b. (1), bogate în alcaloizi, care, în doze mici, are acțiune antispastică, sedativă (ex. atropina, hiosciamina, scopolamina). Vezi definitia »

BACANÁLĂ s.f. (La pl.) Sărbătoare în cinstea lui Bachus. ♦ (Fig.) Petrecere zgomotoasă; orgie; desfrânare, destrăbălare. [< lat. bacchanal < Bachus – zeul vinului la romani, cf. fr. bacchanale]. Vezi definitia »

REJÁNSĂ s. f. panglică cu o țesătură specială, foarte apretată, având diferite întrebuințări în croitorie. (< fr. régence) Vezi definitia »

spóncă (-ci), s. f. – Copcă, agrafă, cataramă. – Pe sponci, în cantitate mică. Pol. szponka, sb., cr., slov. sponka (Cihac, II, 268; Conev 85). Expresia pe sponci (de a cărei identitate cu sponcă se îndoiesc Cihac și Tiktin) trebuie să se explice prin sensul de „ajustat, apretat”, ca la hainele care abia pot fi încheiate. Vezi definitia »