ANOSTÍ, anostesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se plictisi. – Din anost. Vezi definitia »

chití (-tésc, -ít), vb. – 1. A lansa, a arunca, a a trage cu arma. – 2. A ținti. – 3. A arunca o privire. – 4. A nota, a observa. Sb. hitat, hititi „a trage, a slobozi”, contaminat și în mare parte confundat cu cuvîntul anterior (Pușcariu, RF, I (1928), p. 271; DAR). – Der. chitaci, s. m. (ochitor; care țintește bine), prost explicat de Löwe 9 pe baza bg. skitač „vagabond”; chitaș, s. m. (ochitor); chiteală, s. f. (ochire, țintire). Vezi definitia »

apestí, apestésc, vb. IV (înv.) 1. a întârzia 2. a amâna 3. a adormi, a ațipi Vezi definitia »

leacuri băbești expr. mijloace empirice de vindecare a bolilor. Vezi definitia »

plociontí, pers. 3 sg. plociontéște, vb. IV refl. (reg.; despre pomii fructiferi) a se apleca și a i se rupe crengile din cauza greutății fructelor. Vezi definitia »