păcănít, -ă, adj. (reg.) smintit, țicnit, trăsnit. Vezi definitia »

WULFENÍT s.n. Minereu de plumb și de molibden. [Pron. vul-. / < fr. wulfénite, germ. Wulfenit]. Vezi definitia »

măhălít, s.n. (înv.) 1. hamalâc. 2. plata mahalului (v.). Vezi definitia »

HIROTONISÍT, hirotonisiți, adj.m. (Despre diaconi) Ridicat la treapta preoției; hirotonit. – V. hirotonisi. Vezi definitia »

GRAFÍT s.n. Carbon natural (în stare aproape pură) de culoare cenușie-închisă, cu luciu metalic, folosit la fabricarea minelor de creion, a creuzetelor refractare etc. [Pl. -turi, -te. / < fr. graphite]. Vezi definitia »