ESTÉTICĂ s.f. 1. Știință care studiază legile și categoriile artei, problemele referitoare la esența artei, la raportul dintre artă și realitate, la metodele de creație artistică, la genurile artei etc. 2. Situația, calitatea a ceea ce este estetic, conform legilor artei. [< fr. esthétique, it. estetica, gr. aisthetike]. Vezi definitia »

LIGNÓZĂ, lignoze, s. f. (Tehn.) Celuloză. – Din germ. Lignose. Vezi definitia »

CIBERNÉTICĂ s.f. 1. Parte a politicii care se ocupă de mijloacele de guvernare, potrivit clasificării lui Ampère. 2. Știință care studiază principiile și legile comune ale funcționării sistemelor de legături, comandă și control în mașini și în organismele vii. [Gen. -cii, var. chibernetică s.f. / < fr. cybernétique, engl. cybernetics, cf. gr. kybernan – a conduce]. Vezi definitia »

HELÁNCĂ s.f. Tip de țesătură sintetică supraelastică. [< fr., it. helanca – nume comercial]. Vezi definitia »

INDOLÉNȚĂ, indolențe, s. f. Lipsă de energie; nepăsare, apatie; lene, trândăvie. – Din fr. indolence, lat. indolentia. Vezi definitia »