CEH, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Cehia. ◊ (s. f.) limbă din ramura apuseană a limbilor slave, vorbită de cehi. (< germ. tschechisch) Vezi definitia »

mașteh (-hi), s. m. – Tată vitreg. – Var. maștih, (Bucov.) maștie. Sl. (bg.) maštecha (Cihac, II, 188; Miklosich, Slaw. Elem., 29; Berneker, II, 27; Conev 58), cf. rus. mačecha, mag. mastoha. Înv., azi numai în Banat, Trans. și Mold de N. (ultima regiune lipsește din ALR, I, 154). – Der. meștehă (var. maștihă), s. f. (mamă vitregă). Vezi definitia »

CROMLÉH s.n. Monument megalitic cu caracter sacru din epoca bronzului, constând dintr-un cerc de pietre brute înfipte vertical în pământ la intervale regulate. [< fr. cromlech, cf. celt. cromlech – pietre în cerc]. Vezi definitia »

CROMLÉH, cromlehuri, s. n. Monument megalitic cu caracter sacru din epoca bronzului, alcătuit din mai multe pietre verticale dispuse în cerc, la distanțe egale, în jurul unei pietre mai mari. – Din fr. cromlech. Vezi definitia »

țeh, țéhuri, s.n. (înv. și reg.) 1. breaslă, corporație. 2. moment culminant, decisiv; scop, țel; și: țef. Vezi definitia »