strungáș, -ă, s.m., adj. (reg.) 1. (s.m.) cioban care mână oile la strungă, pentru a fi mulse; strungar, strungaci, mânător, mânzar, mânzărar. 2. (adj.; reg.; despre oameni) cu strungăreață, strungaci, strungar, strungariț, strungăreț. Vezi definitia »

ȚĂRÚȘ, țăruși, s. m. Par scurt, ascuțit la un capăt, care se înfige în pământ și care servește pentru a fixa sau a lega ceva de el sau pentru a stabili un hotar, o linie de demarcație etc. – Et. nec. Vezi definitia »

părțiláș, părțiláși, s.m. (reg.) părtaș. Vezi definitia »

páriș, -ă, adj. (reg.; în sintagmă) măr pariș = varietate de măr cu fructe mari de culoare alb-verzuie sau roșie-gălbuie. Vezi definitia »

BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj. (Adesea substantivat) Care caută prilej de bătaie, căruia îi place să se bată. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ăuș. Vezi definitia »