săláș (-șuri), s. n. – 1. Locuință, locaș, casă. – 2. Adăpost, refugiu. – 3. (Trans. de N.) Sicriu. – 4. Grup de familii de țigani robi, format pînă la 15 capi de familii care aparțineau aceluiași proprietar. – Var. Mold. salaș. Mag. szállás (Miklosich, Fremdw., 124; Cihac, II, 524; Gáldi, Dict., 96), cf. sb. salaš „cătun”, pol. szalasz, rus. šalaš. – Der. sălășlui, vb. (a găzdui, a adăposti; a se aciua; a locui, a trăi); sălășluință, s. f. (sălaș, domiciliu); sălășitoare, s. f. (Trans., osul-iepurelui, Onosis spinosa). Vezi definitia »

fânăráș¹, fânăráșe, s.n. (reg., înv.) felinar mic. Vezi definitia »

HÚSĂȘ, husăși, s. m. (Reg.) Numele unei vechi monede ungurești de argint, care a circulat și la noi, mai ales în Transilvania, în veacul trecut. [Var.: (reg.) húsoș s. m.] – Din magh. huszas. Vezi definitia »

ciorgolóș, ciorgoloáșe, s.n. (reg.) bulz de mămăligă cu brânză, cocoloș, gogoloș. Vezi definitia »

cardáș (cardáși), s. m. – (înv.) Tovarăș, camarad. – Tc. kardaș (Șeineanu, II, 89); cf. bg., sb. kardaš. – Der. cîrdășie (var. cărdășie), s. f. (asociere, prietenie), schimbat prin influența lui cîrd și cîrdui; cardașlîc, s. n. (înv., asociație), din tc. kardașlik; (în)cîrdoși, (în)cîrdoșa, vb. (a asocia, a lega prietenie). Vezi definitia »