omágiu (omágii), s. n. – Manifestare de respect; prinos, ofrandă. It. omaggio. – Der. omagia, vb. (a aduce omagiu); omagial, adj. (de omagiu). Vezi definitia »

béchiu (reg., în expr.) s. n. Vezi definitia »

POSESÓRIU, -IE adj. (Despre o acțiune judiciară) Care are ca obiect apărarea posesorului împotriva deposedării sau tulburării acțiunii. [Pron. -riu. / < fr. possessoire]. Vezi definitia »

LÚCIU, -IE, (I) lucii, adj., (II) luciuri, s. n. I. Adj. 1. (Despre obiecte) Care răsfrânge razele de lumină, care lucește (1); lucitor, lucios. 2. Cu lustru¹, lustruit; neted; p. ext. alunecos. ◊ Expr. Sărăcie lucie = sărăcie mare; mizerie. (Adverbial) Sărac luciu = foarte sărac. ♦ Lipsit de obstacole, neted; deschis. 3. (Despre terenuri, drumuri etc.) Acoperit de gheață; lunecos. II. S. n. Aspect al suprafeței unui solid, datorit reflexiei luminii; suprafață strălucitoare a unor obiecte care răsfrâng razele de lumină. ♦ Fig. Strălucire, splendoare. ♦ Lustru. – Din luci (derivat regresiv). Vezi definitia »

SACRILÉGIU s.n. Necinstire, profanare a unui lucru considerat sfânt, a unui lucru deosebit de scump. [Pron. -giu, var. sacrilej s.n. / cf. lat. sacrilegium, it. sacrilegio, fr. sacrilège]. Vezi definitia »