SOLIPÉD, -Ă I. adj., s. n. (animal) cu un singur deget (cu o copită) la fiecare picior. II. s. n. pl. ordin de mamifere prezentând această caracteristică; perisodactile. (< fr. solipéde/s/) Vezi definitia »

lîncéd (lấncedă), adj. – 1. Galeș, debil. – 2. Bolnav. – 3. Melancolic, abătut. – Megl. lîngit, lîngid. Lat. languĭdus (Pușcariu 976; Candrea-Dens., 994; REW 4890; DAR), păstrat numai în rom. (în celelalte idiomuri romanice sînt derivări neol., cf. Rosetti, I, 168). Rezultatul g › c este modern (totuși se aude var., rară, lînged). A fost explică prin analogie cu muced; dar pare mai curînd efectul unei disimulări g...d. Der. lîncezi, vb. (a zăcea; a fi bolnav, a avea o suferință, a vegeta, a se istovi); lîncezeală (var. lîncezime, înv., lîngejune), s. f. (boală, suferință). Cf. lîngoare. Vezi definitia »

MẤRCED, -Ă, mârcezi, -de, adj. (Reg.) 1. (Despre plante) Veșted, ofilit. ♦ (Despre lemne) Umed și putred. 2. Fig. (Despre oameni) Slab, uscățiv; bolnăvicios, sleit de puteri, vlăguit. – Lat. marcidus. Vezi definitia »

LẤNCED, -Ă, lâncezi, -de, adj. 1. (Înv.) Slăbit de boală, sleit de puteri. 2. Lipsit de vigoare sau de energie; moale. – Lat. languidus. Vezi definitia »

fráged (frágedă), adj. – 1. Verde, proaspăt, care are multă sevă. – 2. Gingaș, delicat. Lat. fracidus „foarte fraged”; pentru schimbarea cons., cf. lang(u)idus › lînced. Încrucișarea cu frăgĭlis (Pușcariu, Conv. lit., XXXV, 82; Pușcariu 640; Candrea-Dens., 631; Herzog, Dacor., V, 496; REW 3465; Candrea, Éléments, 32; Pascu, Suf., 64; Pușcariu, Dacor., IX, 178), nu pare necesară. – Der. frăgezi, vb. (a fi înfloritor; a deveni fraged); frăgezime, s. f. (prospețime, gingășie, delicatețe). Vezi definitia »