străchinuí, străchínui, vb. IV (înv.) a chinui peste măsură. Vezi definitia »

a nu fi în apele lui expr. a nu se simți bine; a fi indispus. Vezi definitia »

dricuí (-uésc, -ít), vb. – 1. A brăzda, a săpa. – 2. A brăzda, a străbate. Origine necunoscută. După Scriban, în legătură cu ceh. drkoliti „a lovi, a bate”. În Trans. Vezi definitia »

țămbruí, țămbruiésc, vb. IV (reg.) a căptuși, a întări pereții unei galerii. Vezi definitia »

SUPRAVIEȚUÍ vb. intr. a scăpa cu viață dintr-o nenorocire; a rămâne în viață după moartea cuiva. ◊ a continua să existe, să dăinuiască în memoria cuiva. (după fr. survivre) Vezi definitia »