Definita cuvantului lângoare
LÂNGOÁRE s. f. v. lingoare.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu lângoare
MEANDRÁRE s.f. Acțiunea de formare a meandrelor. [Pron. me-an-. / < meandru]. Vezi definitia »
TÉMERE, temeri, s. f. Faptul de a (se) teme; frică, teamă, temut1 (1). ♦ (Înv.) Gelozie. – V. teme. Vezi definitia »
VALOÁRE s. f. 1. însușire a unor obiecte, fenomene, fapte, idei de a corespunde trebuințelor sociale și idealurilor generate de acestea; suma calităților care dau preț unui obiect, unei ființe, unui fenomen etc.; însemnătate, preț, merit. ♦ judecată de ~ = judecată care enunță o apreciere; a pune în ~ = a demonstra calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru etc.; a valorifica. ◊ (concr.) ceea ce este important, valoros; om care întrunește calități deosebite. 2. eficiacitate, putere. 3. atribut al produselor-marfă, respectiv al bunurilor care sunt produs al muncii, satisfac o anumită trebuință sau sunt destinate schimbului, reprezentând munca socială necesară pentru producerea lor. ◊ (ec.) ă mărfii = muncă materializată în marfă, exprimând raporturi sociale între oameni. 4. mărime în bani reprezentând echivalentul prețului unei mărfi, al unui cec, al unei acțiuni etc. ◊ înscris (cec, cambie, obligațiune) reprezentând un drept în bani. ◊ rentabilitate, productivitate. 5. mărime matematică asociată unei mărimi fizice, după un anumit procedeu, care permite compararea mărimii cu altele de aceeași natură. 6. durata unei note muzicale sau a unei pauze. 7. sens sau nuanță de sens a unui cuvânt. 8. (pict.) intensitate a unei culori. (< fr. valeur, lat. valor) Vezi definitia »
SPINÁRE, spinări, s. f. 1. (Anat.) Spate (1). ◊ Loc. adv. În (sau pe) spinare sau de-a spinare (sau spinarea), cu spinarea = ținând o povară peste umăr, pe spate, în spate. ◊ Expr. A cădea în spinarea cuiva = a cădea în grija sau în sarcina cuiva. A trăi pe spinarea cuiva = a trăi ca un parazit, din munca altuia. A arunca (ceva) în spinarea cuiva = a face pe cineva răspunzător de o vină (de obicei fără temei). 2. Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă spatele omului. 3. Partea cea mai înaltă a unui munte, a unui deal, a unei stânci; culme prelungită; creastă, coamă. ♦ Creasta unui val de apă. – Lat. spinalis. Vezi definitia »
sarcáre pron. nehot. (reg.) oricare. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z