STRABOTOMÍE s.f. Operație făcută la mușchii ochiului pentru corectarea strabismului. [Gen. -iei. / < fr. strabotomie, cf. gr. strabos – strabic, tome – tăiere]. Vezi definitia »

-LEXÍE² elem. lexic²(o)-. Vezi definitia »

FOTOMETALOGRAFÍE s. f. procedeu de imprimare a hărților și desenelor prin transpunerea acestora pe o placă de zinc sensibilizată. (< fr. photométallographie) Vezi definitia »

CONTRÁCȚIE s. f. 1. încordare, spasm al mușchilor, al corpului. 2. reducere a volumului unui corp provocată de răcire, cristalizare etc. 3. ~ gravitațională = reducere a volumului unei stele datorită forțelor de atracție gravitațională. (< fr. contraction, lat. contractio) Vezi definitia »

BIOCHIMÍE s. f. Parte a chimiei care studiază compoziția chimică a materiei vii și procesele chimice care se petrec în această materie. [Pr.: bi-o-] – După fr. biochimie. Vezi definitia »