subtrăgăciúne, subtrăgăciúni, s.f. (înv.) scădere (în matematică). Vezi definitia »

DEDUCȚIÚNE s. f. v. deducție. Vezi definitia »

ÎMBARCAȚIÚNE s.f. v. ambarcație. Vezi definitia »

OCLUZIÚNE, ocluziuni, s. f. 1. Închidere, astupare a unui orificiu, a unei conducte etc. în scopul opririi unui fluid care trece prin conducta respectivă. 2. Bulă de gaz rămasă în interiorul unei piese metalice după turnarea acesteia. 3. (Med.; în sintagma) Ocluzie intestinală = boală care constă în oprirea sau întreruperea circulației materiilor fecale într-un punct oarecare al intestinului; obstrucție intestinală, încurcătură de mațe. 4. (Fon.) Mișcare articulatorie care constă din închiderea canalului fonator (prin apropierea buzelor, a limbii de palat etc.) și care are ca rezultat întreruperea scurgerii curentului de aer. [Pr.: -zi-u-. – Var.: oclúzie s. f.] – Din fr. occlusion. Vezi definitia »

COEMPȚIÚNE s.f. (Jur.) Cumpărare reciprocă. [Cf. fr. coemption, lat. coemptio]. Vezi definitia »