Definita cuvantului rezervatar
REZERVATÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Moștenitor) care are dreptul la rezerva succesorală. // s.n. Stat care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. [Cf. fr. réservataire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu rezervatar
BIȘTÁR, biștari, s. m. (Arg.; mai ales la pl.) Bani. Vezi definitia »
INTERCELULÁR, -Ă adj. între celulele unui țesut. (< fr. intercellulaire) Vezi definitia »
CILIÁR, -Ă adj. referitor la cili. (< fr. ciliaire) Vezi definitia »
POLOGÁR, pologari, s. m. (Reg.) Persoană care întoarce, împrăștie și adună fânul cosit; pologaș. – Polog1 + suf. -ar. Vezi definitia »
binoculár (bi-no- / bin-o-) adj. m., pl. binoculári; f. binoculáră, pl. binoculáre Vezi definitia »