COMPETÉNȚĂ s.f. 1. Pricepere, cădere de a se pronunța asupra unei probleme, de a face ceva; capacitate a unei autorități, a unui funcționar etc. de a exercita anumite atribuții. ◊ A fi de competența cuiva = a intra în atribuțiile cuiva; a-și declina competența = a se declara fără autoritate sau fără pregătirea necesară pentru a se pronunța într-o problemă. 2. Particularitate a unui agent morfogenetic (apă, vânt, ghețar) de a deplasa elementele unei roci. [Var. competință s.f. / cf. fr. compétence, it. competenza, lat. competentia]. Vezi definitia »

CARTÉLĂ s. f. 1. carnețel, fișă (de carton) cu bonuri detașabile de masă pentru cantină, pentru produse raționalizate etc. 2. fișă-tip folosită la păstrarea și prelucrarea codificată a informației la calculatorul electronic. 3. bandă de carton perforată după un anumit desen, după care se țese o stofă. (< it. cartella) Vezi definitia »

NARINGÍNĂ s. f. substanță chimică mult mai dulce decât zaharina. (< fr. naringine) Vezi definitia »

BELÓTĂ s.f. (Rar) Joc de cărți care se joacă pe puncte cu 32 de cărți între doi, trei sau patru jucători. [< fr. belote]. Vezi definitia »

IÁTĂ interj. 1. Ia! iacă¹! uite! vezi! 2. Deodată, pe neașteptate, fără veste. – Din bg. eto. Vezi definitia »