Definita cuvantului rezidență
REZIDÉNȚĂ s.f. (Jur.) 1. Reședință. 2. Dreptul și starea unei persoane care se stabilește într-o țară străină în calitate de rezident. [Cf. engl. residence, fr. résidence, germ. Residenz, lat. residentia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu rezidență
FILMOTÉCĂ s. f. colecție de filme cinematografice. ◊ încăpere amenajată și dotată pentru păstrarea filmelor. (< fr. filmothèque) Vezi definitia »
IZOANABÁZĂ s. f. linie care unește punctele în care scoarța terestră are aceeași viteză de înălțare. (< engl. isoanabase) Vezi definitia »
ASCÍTĂ s.f. (Med.) Hidropizie abdominală. [< fr. ascite]. Vezi definitia »
LEȘIÁLĂ, leșieli, s. f. (Reg.) Stare de slăbiciune, de sfârșeală; leșuială. [Pr.: -și-a-] – Leșie (Înv. „sfârșeală” – et. nec.) + suf. -eală. Vezi definitia »
ZOÁLĂ, zoále, s. f. (Reg.) 1. Zoaie. 2. Trudă, osteneală; strădanie, frământare. ♦ Ceartă, gâlceavă. (din bg., rus. zolá = leșie) [și DLRLC] Vezi definitia »