Definita cuvantului reziduu
REZÍDUU s.n. Materie rămasă în urma unei operații de prelucrare chimică a unui material. ♦ Materie care se depune pe pereții recipientelor unde se păstrează diferite substanțe lichide. [Pron. -du-u, pl. -uuri, -uri. / < fr. résidu, it. residuo, cf. lat. residuus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu reziduu
VÁCUU, -UĂ adj. gol; lipsit de, fără. (< lat. vaccus) Vezi definitia »
INGÉNUU, -UĂ, ingenui, -ue, adj., s. f. 1. Adj. Care vădește simplitate, naturalețe împletită cu sinceritate și cu naivitate, plin de ingenuitate; candid. 2. S. f. Rol, personaj, eroină care reprezintă o fată inocentă, pură, candidă; p. ext. persoană ingenuă. [Pr.: -nu-u] – Din lat. ingenuus, fr. ingénu. Vezi definitia »
INÓCUU, -UĂ adj. 1. care nu produce nici o vătămare; inofensiv. 2. (fig.) nevinovat, sărac cu duhul. (< lat. innocuus) Vezi definitia »
ASÍDUU, -Ă adj. stăruitor, perseverent, insistent. (< fr. assidu, lat. assiduus) Vezi definitia »
CONTÍNUU, -UĂ adj. 1. neîntrerupt, neîncetat. ◊ (fig.) curent continuu = curent electric care are un singur sens; (mat.) funcție continuă = funcție care prezintă continuitate (2). 2. (lingv.) constrictiv. (< fr. continu, lat. continuus) Vezi definitia »