Definita cuvantului țiitură
țiitúră, țiitúri, s.f. (înv. și reg.) 1. stăpânire, domnie, putere, tărie. 2. păstorire, ținere. 3. întreținere, hrană. 4. concubinaj; femeie ușuratică. 5. loc de pândă la vânătoare. 6. hang, ison.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu țiitură
IMPRUDÉNȚĂ, imprudențe, s. f. Lipsă de prudență; nesocotință; neprevedere. ♦ Faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă. – Din fr. imprudence, lat. imprudentia. Vezi definitia »
clúscă (clúpsă), clúcse, s.f. (reg.) cursă de prins șoareci, păsări, animale mici; batcă, capcană, cleapță, zancă. Vezi definitia »
ȘICÁNĂ s. f. 1. sâcâială fără motiv. ◊ (jur.) obiecție neîntemeiată; procedură artificială; subtilitate, tertip. 2. obstacol așezat în calea circuitului unui fluid pentru a-i reduce viteza, a-l dirija etc. 3. serie de obstacole dispuse pe un drum (de curse automobilistice) pentru a impune un parcurs în zigzag. (< fr. chicane) Vezi definitia »
NEGRÉSĂ s.f. Femeie care aparține rasei negre. [< fr. négresse]. Vezi definitia »
NEOFALÍNĂ s. f. produs rezultat din distilarea petrolului, cu calități asemănătoare celor ale benzinei. (< fr. néophaline) Vezi definitia »