STRUCTÚRĂ s. f. I. 1. ansamblu de elemente de construcție solidarizate între ele, care preia toate sarcinile la care este supus acesta și le transmite la fundație. 2. mod de alcătuire internă a unui corp, a unui sistem. ◊ dispoziție relativă a atomilor în molecula unei substanțe. ◊ mod de grupare a moleculelor într-o substanță minerală. 3. mod de așezare a părților corpului animal sau vegetal ori ale țesuturilor. ◊ (psih.) conformație, factură, formație. 4. fel de alcătuire a unei compoziții, a unei opere literare. ♦ ~ gramaticală = mod specific fiecărei limbi de a organiza cuvintele în propoziții și fraze. II. mod de organizare a societății din punct de vedere economic, social, politic și cultural; orânduire. ◊ mod de organizare a oricărei ramuri de producție. (< fr. structure, lat. structura) Vezi definitia »

BETÓNICĂ s. f. (Stachys officinalis Trevis) Plantă din familia Labiadae, cu înălțimea de aproximativ jumătate de metru, cu tulpina cu secțiunea pătrată și plină de noduri, din fiecare nod ramificându-se câte două frunze, și cu inflorescențe violacee, câteodată albe. Frunzele și rădăcinile se folosesc în medicină. (din lat. betŏnica) [Dicționarul Academiei Regale Spaniole, 2003] Vezi definitia »

ARABABÚRĂ s. f. v. harababură. Vezi definitia »

DEFICIÉNȚĂ, deficiențe, s. f. Scădere, lipsă, greșeală; rămânere în urmă. ♦ Lipsă în integritatea anatomică și funcțională a unui organ; absență a anumitor facultăți fizice sau psihice. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. déficience, lat. deficientia. Vezi definitia »

puțișoáră, puțișoáre, s.f. (pop. și fam.) 1. puță mică de copil; puțică, puțuică. 2. (la pl.) produs culinar preparat din cartofi fierți, făină și ouă, cu formă de batoane presărate cu pesmet, prăjite cu grăsime și cu zahăr. 3. (reg.) omușor. Vezi definitia »