ciuéș, -ă, adj. (reg.) șuchiat, tehui, deșucheat, nebunatic. Vezi definitia »

podláș, podláșuri, s.n. (reg.) 1. pod la tinda caselor țărănești sau la șură. 2. construcție rudimentară de deasupra vetrei țărănești pentru evacuarea fumului și scânteilor; fumar, ursoaie, babură, capră. 3. (în forma „potlaj”) suport de lemn pe care se clădește o stivă de lemne, pentru a o feri de umezeală. 4. (în forma „poclaj”) partea de jos a stogului de fân; podină. 5. (în forma „potlaj”) construcție din lemne așezate transversal pe căile de acces forestiere. 6. (în forma „poclaș”) masă pe care se ține cașul la stână. 7. (în forma „poclaș”) vreasc, gătej. Vezi definitia »

SLUJBÁȘ, -Ă, slujbași, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană angajată într-o slujbă (I 1). – Slujbă + suf. -aș. Vezi definitia »

tutuiúș, tutuiúși, s.m. (reg.) trunchi tăiat, tăvăluc. Vezi definitia »

TUȘ, tușuri, s. n. 1. Cerneală specială (mai ales neagră), rezistentă la apă, folosită la anumite desene, la aplicarea ștampilelor, în poligrafie etc. 2. Substanță solidă sau lichidă, de culoare neagră, obținută din negru de fum și folosită la desen. ♦ Desen executat în tuș (2). – Din germ. Tusche, rus. tuș. Vezi definitia »