AUXILIÁR, -Ă I. adj., s. n. (element) care ajută la ceva; pe plan secundar; accesoriu; ajutător. ♦ verb ~ = verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor compuse: ~ de aspect = verb care ajută la exprimarea gradului de realizare a acțiunii. ◊ (mat.) cu care se poate simplifica și rezolva o problemă mai ușor. II. s. m. ostaș roman aparținând unui auxilium. (< fr. auxiliare, lat. auxiliaris) Vezi definitia »

CANICULÁR, -Ă, caniculari, -e, adj. Privitor la caniculă, de caniculă; arzător, dogoritor, torid. – Din fr. caniculaire, lat. canicularis. Vezi definitia »

CERCÁR s.m. Larvă a gălbezii, care trăiește în apă, devenind adultă în corpul vitelor cornute. [< fr. cercaire]. Vezi definitia »

șumár (-ri), s. m. – (Banat, Olt.) Pădurar. – Var. șumariu. Sb. šumar (Candrea). Vezi definitia »

ȘUGÁR, -Ă, șugari, -e, adj. (Reg.) Zvelt, suplu, subțire. – Din magh. sugár. Vezi definitia »