rîjníță (-țe), s. f. 1. Moară mică în general acționată de un cal pentru a măcina grîu, porumb sau sare. – 2. Mașină mică de mînă pentru rîșnit boabe. – 3. Piuliță, pisălog. – 4. (Arg.) Ceas. – 5. (Arg.) Stomac, pipotă. – 6. (Arg.) Mașinărie. – Var. rîșniță. Sl. žrŭny „moară” (Giuglea, Dacor., V, 769-71), probabil prin intermediul unui dim. žrŭnica, cu metateză, cf. sl. žrŭnuvinica „roată de moară” (Cihac, II, 309). Der. din sl. rąčinica „mîner”, din rąka „mînă” (Tiktin), pare mai dificilă sematic. – Der. rîjni (var. rîșni), vb. (a măcina); rîjnițar, s. m. (vînzător de rîșnițe de cafea). Vezi definitia »

păltiníță, păltiníțe, s.f. (reg.) păltiniș. Vezi definitia »

chioárcă (chioárce), s. f. – Pietricică (de rîu). Mag. görkö (Cihac, II, 489). Vezi definitia »

ANGIOCOLÍTĂ s.f. Inflamație a căilor biliare; colangită. [Pron. -gi-o-. / < fr. angiocholite]. Vezi definitia »

PÁUCĂ, pauce, s. f. (Înv. și reg.) Instrument muzical de percuție; timpan. – Din germ. Pauke. Vezi definitia »