LÁIC, -Ă, laici, -e, adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei și a tagmei bisericești, specific acestui domeniu; mirenesc, lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoaște, nu este inițiat într-un anumit domeniu. [Pr.: la-ic] – Din fr. laïque, lat. laicus. Vezi definitia »

POLICÍCLIC, -Ă adj. (Electr.) Care prezintă mai multe fenomene periodice de frecvență diferită. ♦ (Despre substanțe) Care conține mai multe cicluri formate din lanțuri închise de atomi. [< fr. polycyclique]. Vezi definitia »

IDIOBLÁSTIC, -Ă adj. (Despre cristale) Dezvoltat în forma cristalografică proprie. [Pron. -di-o-. / cf. it. idioblastico, germ. idioblastisch]. Vezi definitia »

LITÚRGIC, -Ă, liturgici, -ce, adj. s. f. 1. Adj. Care aparține liturghiei, privitor la liturghie. 2. S. f. Ramură a teologiei care studiază istoria, formele și interpretarea cultului divin. – Din fr. liturgique. Vezi definitia »

DREPTÚNGHIC, -Ă adj. Care are unul sau mai multe unghiuri drepte. [< dreptunghi]. Vezi definitia »