păhúi², -ie, adj. (reg.) năuc, aiurit, zăpăcit; prost. Vezi definitia »

șubuí, șúbui și șubuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre bușteni) a târî cu ajutorul țapinelor. 2. (refl.; despre căruțe) a aluneca cu roțile dinapoi într-o parte. Vezi definitia »

prăduí vt (Argotic) A schimba Atestare: Bulletin linguistique II, 115; Prezent indicativ persoana I singular: prăduiésc; Etimologie: necunoscută; Vezi definitia »

UJUÍ, pers. 3 ujuiește, vb. IV. Intranz. (Reg., despre ape, vânt) A face un zgomot ușor, caracteristic; a susura, a murmura. – Onomatopee. Vezi definitia »

felezuí, felezuiésc, vb. IV (reg.) 1. a curăți locul de rămășitele grâului vânturat cu felezeul (v.); a primiti. 2. (refl.; despre oameni, fam.) a se găti frumos, a se dichisi, a se ferchezui. 3. (despre cai) a agita coada. Vezi definitia »