Definita cuvantului rimă
RÍMĂ s.f. Potrivire a sunetelor de la sfârșitul versurilor, începând cu ultima vocală accentuată; (p. ext.) potrivire a sunetelor finale a două cuvinte. ♦ Cuvânt care rimează cu alt cuvânt. [Cf. fr. rime, it. rima].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu rimă
BRONȘÍTĂ (‹ fr.) s. f. Afecțiune a căilor respiratorii, constînd din inflamația acută sau cronică a mucoasei bronhiilor. De o mare frecvență, b. poate fi provocată de răceală, de iritarea prin agenți fizici sau chimici, precum și de localizarea bronhică a unor maladii infecțioase (gripă, rujeolă etc.). Forme particulare: b. astmatiformă, b. capilară etc. Vezi definitia »
HELIÓZĂ, helioze, s. f. (Livr.) Insolație. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliose. Vezi definitia »
GLISÁDĂ s. f. 1. zbor alunecat al unui avion în linie dreaptă, în lungul aripii înclinate. 2. (coregr.) pas făcut pentru a merge într-o parte. (< fr. glissade) Vezi definitia »
SECÁNTĂ s.f. 1. Dreaptă care intersectează o curbă în cel puțin două puncte. 2. Funcția trigonometrică a unghiului într-un triunghi dreptunghic, egală cu raportul ipotenuzei față de cateta care aparține unghiului dat. [< fr. sécante, cf. lat. secans < secare – a tăia]. Vezi definitia »
ceárdă (-de), s. f. – Cîrciumă. Mag. csárda (DAR). Cuvînt rar, în Trans. – Der. ceardaș, s. n. (dans tipic unguresc), din mag. csárdás. Vezi definitia »