ciocioí, pers. 3 sg. ciócioie, vb. IV (reg.; despre mierlă) a fluiera. Vezi definitia »

țurói, țuroáie, s.n. (reg.) izvor care curge pe un jgheab îngust. Vezi definitia »

NOTA DOI duplă, ghebos, nouă cu talpă. Vezi definitia »

cotoroí, cotoroiésc, vb. IV (reg.) a scotoci cu zgomot, a cotrobăi cu larmă. Vezi definitia »

USTURÓI, usturoi, s. m. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu gust și miros caracteristic, cu frunze lanceolate, al cărei bulb, format din mai mulți bulbi mici de formă lunguiață, are gust usturător, este bogat în substanțe nutritive și comestibil; ai⁴ (Allium sativum). ♦ Compus: usturoi-sălbatic = samuraslă. ♦ P. restr. Bulbul acestei plante; cățel din bulbul acestei plante. – Ustura + suf. -oi. Vezi definitia »