ELÍTĂ s. f. 1. ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales. ♦ de ~ = ales, deosebit. 2. parte a unei societăți împărțite în clase antagoniste, care are o poziție superioară în ansamblul grupului social respectiv. ♦ teoria ~lor = elitism. 3. plantă izolată care întrunește în cea mai mare măsură complexul de caractere și însușiri pentru ameliorare. (< fr. élite) Vezi definitia »

CITOCINÉZĂ s.f. Totalitatea schimbărilor care au loc în plasmă în timpul diviziunii celulare. [Var. citochineză s.f. / cf. gr. kytos – celulă, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »

RIZOGENÉZĂ s. f. formarea rădăcinilor. (< fr. rhizogenèse) Vezi definitia »

BRĂȚÁRĂ, brățări, s. f. 1. Podoabă în formă de verigă, făcută din metal prețios sau din alt material și purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braț; brățea. 2. Manșetă brodată la mânecile cămășilor țărănești. 3. (Tehn.) Piesă de metal alcătuită din una sau mai multe bucăți, care se strânge în jurul altor piese pentru a le asambla. ♦ Cerc de metal care servește la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor. 4. (Arhit.) Inel de metal care strânge o coloană; ornament ieșit în relief cu asemenea formă. – Lat. brachiale. Vezi definitia »

FONTÚRĂ s. f. bară de oțel care susține și conduce acele la mașinile de tricotat. (< fr. fonture) Vezi definitia »