hârcáv, hârcávă, adj. (înv.) bâlbâit, gângav, fâicav. Vezi definitia »

CONCÁV, -Ă, concavi, -e, adj. Care prezintă o scobitură; în formă de adâncitură. ♦ (Înv.; despre formații militare) Dispus în semicerc. – Din fr. concave, lat. concavus. Vezi definitia »

GHÍZDAV, -Ă, ghizdavi, -e, adj. (Înv.) Frumos; grațios, plăcut. – Din sl. gyzdavŭ. Vezi definitia »

ustáv (-vuri), s. n. – Prescripție a Bisericii. Sl. ustavŭ (Cihac, II, 441). – Der. ustavă, s. f. (Mold., dispoziție), din pol. ustawa (Tiktin). Cuvinte vechi. Vezi definitia »

PRAV s. n. v. praf. Vezi definitia »