DÉVLĂ, devle, s. f. (Fam.) Țeasta capului; căpățână; p. ext. cap (considerat de obicei ca sediu al inteligenței). – Et. nec. Vezi definitia »

BORMAȘÍNĂ s. f. mașină de găurit metale, piatră. (< germ. Bohrmaschine) Vezi definitia »

TRIRÉMĂ, trireme, s. f. (În antichitate) Corabie sau navă de război cu trei rânduri de vâsle dispuse la trei niveluri diferite; trieră. – Din fr. trirème, lat. triremis. Vezi definitia »

RODIOÁRĂ, rodioare, s. f. Diminutiv al lui rodie. [Pr.: -di-oa-] – Rodie + suf. -ioară. Vezi definitia »

PENICILINOREZISTÉNȚĂ s. f. însușirea unui microb de a fi devenit penicilinorezistent. (< fr. pénicillino-résistance) Vezi definitia »