albitură s. f. sg. băutură spirtoasă incoloră Vezi definitia »

CICLOÍDĂ s.f. Curbă descrisă de un punct al unui cerc mobil, care se rostogolește fără alunecare pe o dreaptă fixă situată în planul cercului. [Pron. -clo-i-. / < fr. cycloïde, cf. gr. kyklos – cerc, eidos – formă]. Vezi definitia »

GEOIZOTÉRMĂ s.f. Izogeotermă. [Pron. ge-o-i-. / < fr. géoisotherme, cf. gr. ge – pământ, isos – egal, thermos – cald]. Vezi definitia »

SUBSTÁNȚĂ, substanțe, s. f. 1. Corp (omogen) alcătuit din atomi și din molecule (formate din aceleași elemente) și care posedă o anumită formă, culoare, miros, gust etc. ◊ Substanță de contrast = substanță chimică utilizată la examenele radiologice, opacă la razele Roentgen. 2. (Anat.; în sintagmele) Substanță albă = parte a sistemului nervos central formată din fibrele celulelor nervoase. Substanță cenușie = parte a sistemului nervos central formată din corpurile celulelor nervoase. 3. Categorie filozofică care desemnează fie esența comună și stabilă a tuturor lucrurilor, fie ceea ce există de sine stătător. 4. Parte esențială, principală, constitutivă a unui lucru. ♦ Fig. Conținutul, miezul unui discurs, al unei scrieri etc. ◊ Loc. adv. (Rar) În substanță = pe scurt, în rezumat; în fond. – Din fr. substance. Vezi definitia »

potrívă s. f. – Seamăn, pereche. – De o potrivă, la fel. – Împotrivă (‹ în potrivă), contra. – Dimpotrivă (‹ din potrivă), din partea opusă. – Var. înv. protivă. Sl. protivŭ „contra” (Cihac, II, 297). – Der. potrivi, vb. (înv., a confrunta, a compara; a proporționa, a egala; a fasona, a regla; a pune în ordine, a compune; a da gust, a doza; a alătura, a împerechea; refl., a conveni, a coincide; refl., a-i veni bine; refl., a ajunge din urmă, a dori egalitate; refl., a da importanță); potriveală, s. f. (asemănare; coincidență, conformitate); nepotriveală (var. nepotrivire), s. f. (diferență, nepotrivire, dezacord); potrivit, adj. (corespunzător, conform; oportun; mijlociu); nepotrivit, adj. (inoportun, inadecvat, nelalocul său); potrivnic (var. protivnic), adj. (înv., egal, asemănător; rival, adversar, opus), din sl. protivĭnikŭ „opus”; protivnie, s. f. (înv., opoziție, dușmănie); împotrivi, vb. (a se opune; refl., a se înfrunta, a rezista), cf. sl. potriviti, protiviti „a rezista”; împotriveală, s. f. (rezistență); împotrivitor, adj. (care se opune). Vezi definitia »