Definita cuvantului lecuitor
LECUITÓR, -OÁRE, lecuitori, -oare, adj. Care vindecă; tămăduitor, vindecător. [Pr.: -cu-i-] – Lecui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu lecuitor
pohór (-oáre), s. n. – Cuvertură, față de masă, covor. Origine incertă. După Tiktin, din sl. vrĕti „a închide”, cf. rus. povora „gratii”. Vezi definitia »
CUSCRIȘÓR, cuscrișori, s. m. (Bot.) Plămânărică. – Cuscru + suf. -ișor. Vezi definitia »
SOLIFLÓR, -Ă adj. cu o singură floare. (< fr. soliflore) Vezi definitia »
DESICATÓR s. n. exsicator. (< fr. dessiccateur) Vezi definitia »
GRAVÓR s.m. Lucrător calificat în arta și tehnica gravurii. [< fr. graveur]. Vezi definitia »