aluát (aluáturi), s. n. – 1. Pastă obținută din făină amestecată cu apă, grăsime etc., din care se prepară pîine, prăjituri etc. – 2. Pastă, materie. – 3. Drojdie, dospeală. – Mr. aloat, megl. (numai dim.) luțǫl, istr. aluǫt. Lat. allĕvatum, de la allĕvāre (Pușcariu 69; Candrea-Dens., 1008; REW 360; DAR). Fără a avea un corespondent romanic imediat, coincide cu sensul general al lui levare „a fermenta”, cf. it. lievito, ven. levar, aberg. levad, friul. levá, fr. levain, comel. (a)lwá, sp. (a)leudar. Vezi definitia »

TAUROCOLÁT s. m. sare a acidului taurocolic. (< fr. taurocholate) Vezi definitia »

NEDETERMINÁT, -Ă adj. care nu este determinat; nedefinit. ♦ (mat.) ecuație ~ă = ecuație de gradul întâi cu o necunoscută, care admite o mulțime infinită de soluții. (< ne- + determinat) Vezi definitia »

BÚNDESRAT s. n. 1. adunare legislativă în Imperiul German. ◊ consiliu federal. 2. reuniune a membrilor puterii executive în Elveția. (< germ. Bundesrat) Vezi definitia »

TONOMÁT, tonomate. s. n. Pick-up semiautomat care se declanșează cu ajutorul unei monede sau al unui jeton și care are un sistem selector de discuri. – Din germ. Tonomat. Vezi definitia »