MENTÍSM s.n. (Med.) Tulburare mintală caracterizată prin desfășurarea tumultuoasă, incoercibilă a ideilor și amintirilor. [< fr. mentisme]. Vezi definitia »

BUCOLÍSM s. n. Caracter bucolic. – Bucol[ic] + suf. -ism. Vezi definitia »

CARTÍSM s. n. Mișcare a muncitorilor englezi, desfășurată în deceniile 4 și 5 ale sec. XIX, cu scopul de a obține satisfacerea unor revendicări economice și politice. – Din engl. Chartism, fr. chartisme. Vezi definitia »

CONCILIATORÍSM s.n. Atitudine, acțiune conciliatoare; împăciuitorism, oportunism. [Pron. -li-a-. / < it. conciliatorismo]. Vezi definitia »

EXCLUSIVÍSM s. n. 1. refuz categoric de a ține seama de părerile sau ideile altora. 2. caracterul, însușirea a ceea ce este exclusiv. (< fr. exclusivisme) Vezi definitia »